Despre filmuletele de camin si cat de fericiti eram atunci

Am cateva bloguri pe care uneori le citesc din scoarta in scoarta . Asta se intampla si cu blogul lui Lorin de unde am imprumutat si clipul. Clipurile de acest gen eu le numesc "filmulete de camin" chiar daca nu sunt filmate intr-un camin stundentesc.

Privind acest clip mi se aseaza un zambet tamp in colturile buzelor aducandu-mi aminte de filmuletele de camin la care am luat parte. Prin anul 2 am facut o parodie pe care am pierdut-o. Nimeni nu o mai are. Cel putin dintre cei care au participat atunci la acea parodie de camin. In distributie au jucat impecabil: Eu, Sorin, Bogdan, Stefan iar Bobu cu Ioana au fost cameramanii dotati cu telefonul mobil. Filmuletul dura 40 de secunde dar noi l-am filmat intr-o ora. Ma muscam de buza de jos ca sa nu ma pufneasca rasul dar fara niciun rezultat. Iar cand nu radeam noi uitau ei sa dea rec. la telefon. Initial s-a vrut o parodie in care eu eram decapitat dar a iesit o reclama la Pepsi.

Am legat de paturile suprapuse o patura precum carpetele pe peretii caselor de la tara. Eu in genunchi jucam rolul prizonierului ce urma sa fie decapitat. Stefan in dreapta mea cu o bata de baseball si un cutit iar Sorin in stanga dotat cu un pistol cu bile. Bogdan tinea, precum un ospatar care duce farfurii pe o mana la o masa, dexul pe mana dreapta iar in stanga un cutit. Toti trei purtand tricouri pe cap ca atunci cand ne jucam "de-a ninja" in fata scarii. Li se vedeau doar ochii.

Scena a fost urmatoarea. In cadru eram eu in genunchi si cei doi langa mine stand in picioare. La un moment dat Bogdan intra cu dexul si cutitul, spunea ceva intr-o araba inventata cateva secunde bune, gesticuland cu cutitul in toate directiile la final urmand executarea mea. Intre pauzele dese de ras ne-a venit ideea sa facem o parodie la Pepsi.

Asa ca Bogdan intra gesticuland cu cutitul, cu dexul pe mana dreapta, spunand ceva intr-o araba inventata, punandu-mi o sticla de pepsi la genunchi si spunandu-mi "don't worry is no sugar" eu luam o gura de pepsi din sticla apoi eram decapitat. Chestia asta am filmat-o intr-o ora. Am ras cu lacrimi si dureri de burta doar filmand ceva de 40 de secunde. Ma gandesc la platorile de filmare unde au turnat comedii ca Friends, Seinfeld, Mash sau Married... with Children.

Cand se pune ceata pe imaginatie atunci ai gem cu horror

La mine in oras ceata isi tot face aparitia de o saptamana. O ceata perfecta. Pe cei de la Hollywood i-ar scutura invidia daca ar vedea-o. Oricat ar incerca nu vor putea sa o reproduca pe calculatoarele lor.

Iar imaginatia ma ajuta proiectandu-mi-l pe Michael Jackson cu al lui thriller pe toata strada. Uneori imaginatia exagereaza iar Jason 13 imi bate in geam. Oare moare vreodata Jason 13? Toate acestea le adun intr-un film horror ce ruleaza prin fata geamului pe melodia de mai jos. E coloana sonora.

Iar eu neavand un tonomat de floricele mananc gem de gutui de la o matusa care locuieste in Tulcea. Taiata gutuia marunt, marunt, marunt. Am primit cateva borcanele acum cateva saptamani in cinstea vremurilor cand eram mic si mancam un borcan la o singura masa. E la fel de bun ca atunci cand mergeam in vizita. E ultimul.


Eddie Vedder - 09 The Wolf
Asculta mai multe audio Muzica

Nu-s pareri de rau sunt introspectii

Se intampla candva sa iau examene cu noroc si sa ma inscriu la un liceu dupa numarul de ore intr-o zi. Cine a fost la un liceu sportiv cunoaste ceea ce scriu. Se intampla sa ma inscriu la o facultate gandindu-ma ca trec prin ea la fel ca prin liceu cu o damigeana de vin de la bunicii unui coleg de clasa. Si daca tot am avut timp de aici pana la cer parca tot am facut prea putine in timpul facultatii. Se face ca am invatat sa joc bolt pe shot-uri de votka, sa calculez cate sticle de vin intr-o noapte si cati bani de fiecare om, sa ma trezesc mahmur cu o tigara intre buze si o scrumiera pe piept, fifa, cs in retea si intalniri cu domnisoarele bucurestence ce poartau in buzunare slabiciuni pentru baietii din camin. Erau constiente ca niciodata nu vor locui intr-unul. Mai tarziu am gasit un centru vechi, boem, un bar cu un barman mincinos si wc-uri incalzite cu ajutorul resourilor cu rezistenta. Trebuia sa stiu ca atunci eram fericit.

Precum un fotbalist am fentat multe lucruri in ultimii 5 ani. De la atatea driblinguri am inceput sa ma fentez chiar si pe mine. Fosti colegi au terminat chiar masterul cand eu de abia acum m-am inscris sa sustin proiectul de licenta. Daca as incerca sa scriu o carte despre viata mea din facultate pe prima pagina as dedica-o pentru curva din mine, pentru doamna din viata. Si as zambi pentru ca nu voi folosi vreun cliseu nici macar la final.

Vizionare placuta!

M-am uitat la filmul biografic Julie and Julia. Un film interesant. Un film despre doua femei pasionate de gatit. Julie Powell o bloggerita cu un succes imens devenind scriitoare si Julie Child reusind sa scoata o carte de bucate. Filmul fiind bazat dupa un caz real blogul inca exista si il gasiti la adresa http://blogs.salon.com/0001399/.

Vizionare placuta, daca aveti curiozitatea.

Cu mastercard poti cumpara doar echipament, ghete si bilete la meci

Se intampla uneori sa mergi la o piesa de teatru, sa faca o gluma cel de pe scena si tu sa razi in acelasi timp cu lumea din jur chiar daca nu ai fost atent la acea gluma. Pentru ca te gandesti la persoana de langa tine si o observi cum te priveste din cand in cand admirativ.

Se intampla uneori sa te bucuri ca si-a pus palma in palma ta. Probabil tu nu o faceai prea curand. Si te bucuri ca palma ta e cea stransa atunci cand muzica de pe scena o sperie.

Se intample uneori sa o ajuti sa se imbrace cu geaca dar ai in mana poseta. Pui poseta pe umar dar in timpul asta ea se imbraca cu geaca. Intr-un final vrei sa ii dai poseta dar schimbi directia de mers, ea uitandu-se dupa tine pentru ca nu te mai vede. Cand se intampla asa ceva habar n-ai ce se intampla cu tine, baiete!

Se intampla uneori sa porti un dialog cu tine. "Acum e momentul sa o saruti!". "Nu". "Acum, acum!". "Nu, retrage-te!". "Poate la urmatoarea bere". Pentru ca n-o vei saruta niciodata in momentul pe care l-ai planuit. Pentru ca momentul de foarte multe ori e spontan.

Se intampla uneori cand iesiti din bar sa vreti sa mergeti cateva statii pe jos. Va ganditi sa luati taxiul dintr-un anumit loc. Amandoi, precum doi misei, treceti de acel loc ca si cum nu ati vazut taxiurile. Cu trupurile tremurande inaintati si trageti de timp.

Se intampla uneori sa va "impiedicati" amandoi cand coborati din taxiu. Tu intinzi mana sa o ajuti sa coboare, ea se sprijina de portiera masinii si nu mai intelegi daca tu inchizi portiera sau ea ca e in dreptul ei. Intr-un final incepi sa razi.

Se intampla uneori sa iti dai seama ca aceste momente placute apar atunci cand te simti bine si raman la stadiu de liceu in orice perioada a vietii. Nicidecum nu evolueaza la stadiu mastercard.

Sunt un cap de clan mafiot destul de boem

In seara asta ma duc la teatru. Nu e nimic special. Speciale sunt biletele pe care le primesc la ghiseele de la teatru, gara sau tramvai. Mi se intampla foarte des ,cand merg cu trenul, sa primesc un bilet in care sunt asezat in vagonul 1, locul 11. Sau vagonul 3, locul 33. La teatru am primit un bilet pentru randul 8, locul 8. Ce e mai frumos e ca atunci cand mi se intampla sa primesc un bilet asemantor cunosc persoane interesante in locul in care trebuie sa ma ajez. Diferenta e ca azi ma voi duce cu o persoana draga mie si interesanta la teatru.

De o saptamana joc pe hi5 un joc on-line. Organizate Crime. Sunt mafiot si misiunile mele constau in devastarea diferitelor orase, sa-mi cumpar arme, sa fac trafic de arta si sa cotropesc porturi sau banci. Am ajuns la levelul 38. In prima zi l-am jucat pentru trecere timpului dar cand un prieten, care e la un nivel superior si anume 53, ma bate in orasul in care sunt eu capul mafiei datele problemei se schimba. Acum imi pun ceasul sa ma trezeasca la ora 4 sau 5 dimineata sa imi fac levelul si sa il ajung, ca la un moment dat sa i-o trag eu pe cocoasa. Incep sa ma tem de ce devin. Iar in timpul in care astept sa imi creasca energia la joc si puterea, sunt fermier. Un alt joc in care cultiv cartofi, rosii, ceapa, porumb si cresc gaini. Imi place sa fiu mafiot in majoritatea timpului iar ca hobby sa am cultivarea legumelor si cresterea animalelor.

Iar daca e sa combin placerile mele din ultimul timp constat ca sunt un mafiot cu sange rece care are ca hobby gradinaritul si crescutul pasarilor iar in weekend se duce la teatru. Combinatia asta am vazut-o doar la mafiotii sicilieni din America pe la inceputul anilor 1900.

Tatal care crede ca wrestling-ul e o lupta reala are dreptate

Azi intrand in casa tata m-a intampinat ca deobicei:
-Vrei sa iti arat cum bate John Cena?
Descaltandu-ma repede ca imi era foame ii zic:
-Mimeaza repede ca mi-e foame!
Tata s-a uitat la mine surprins si imi spune:
-Nu mimez. Te bat real cum se bat aia la wrestling.
-Dar aia nu se bat. E totul la misto. Aia toti se intalnesc si exerseaza loviturile iar americanii vin acolo ca la circ.
-Cum sa nu se bata? Nu ai vazut ca isi dau cu scaunele in cap si nu se mai ridica?

Dupa ce am mancat am cautat pe net, l-am chemat si i-am spus sa-si puna ochelarii. Tata i-a pus in stilul sau caracteristic de batranesc pe varful nasului si a citit ce i-am arat. Un articol scris de Topescu cum ca luptele nu-s reale, ca ei se pregatesc impreuna si ca wrestlingul provine din nu stiu ce lupta. Dupa ce a citit nu mai spus nimic si a plecat in dormitor dezamagit. Dupa cateva minute am vrut sa ii spun ca eu am scris articolul pe laptop si l-am mintit. Asa ca am intrat in dormitor crezand ca se uita la wrestling dar se uita la box:

-Nu te mai uiti la wrestling?
-Nu, ca aia nu se bat.

M-am simtit precum un adult care tocmai i-a spus unui copil ca nu exista Mos Craciun.

Aici pastrez doar micile minuni ale oamenilor care traiesc ceva

Priveste blogul asta precum o refulare a constiintei pe niste foi, niciodata un parvenit sau sa pornesc din start cu gandul ca as putea sa devin in lumea blogurilor vreun mit. Fara sa ma inspire bloggerii ce-si vand ideile pe un iaurt, chiar nu imi doream sa ajung unul dintre ei, sa ma gandesc la cum sa scriu despre un produs cand singurul produs real dar inviolabil este ceea ce se gaseste in noi. Precum un comerciant de bunatate mi-am asezat tot ce am de pret pe o taraba asezata undeva intr-o piata a oamenilor buni. Fac parte din premiantii cu flori sunand la usa celui care le insufla imaginatie, nicidecum cu nasul pe sus si luand peste picior ca fac ciubuc pe coridor in recreatie. Ma simt asa de implinit caci temele mi le aleg atent, la fel cum viata imi zgarie cu-n ciob de sticla corzile viorii sufletului. Singurul regret pe care il adap cu litri da suspine e ca-i editie limitata. Detin un suflet stradivarius.

Si daca unii ma citesc, putin sau multi, ei pun accent pe ce transmite blogul de la emitator la receptor. Dezinteresati de ce mananc, cu ce ma barbieresc, politica e sa iubeasca si nu iubesc politica. Aici ne judecam dupa ce simtim fara sa facem imprumuturi pentru fericirea pusa in raft prin magazine, ne masuram copiii pe care ii pastram in noi prin clasele primare si niciodata nu ne-am indepartat de vise. Mai mult chiar ne-am ancorat ghearele si mai adanc in ele.

Asa ca atunci cand esti pregatit sa faci click pe send sa apara pe blogul meu reclama, citeste-te inca o data caci nu o sa scriu sa vinzi tu termopane, cateva ceasuri sau lenjerie intima. Si nici nu-mi place cum mi te adresezi pe mail.

Am decis sa fac o schimbare. O sa sterg toate blogurile pe care nu le citesc, nu le simt, nu ma fac sa vad dincolo de masti din blogroll-ul meu. O sa pastrez doar persoanele care isi pastreaza sufletul la suprafata printre sutele de specii de rechini. Asa ca cei care nu se mai regasesc in blogroll-ul meu ii rog sa ma stearga daca vor. Poate asa cobor in zelist. De cand am ajuns pe 100 si un pic am primit mailuri si commenturi neprietenoase. O sa ma intorc de unde am plecat. Un blog pentru oamenii handicapati emotional.

Oamenii branturi

Oamenii branturi sunt de toate marimile. Pornesc de la un metru si jumatate ajungand chiar pana la doi metri. Pot fi culturisti, boxeri cu cefe de porc asa cum dezmiarda mama politicienii, sahisti sau pescari.

Oamenii branturi nu au nicio vina ca ajung oameni branturi. Fara voia lor sunt calcati in picioare. Azi sunt calcati in picioare pe un bulevard intr-o zi insorita acceptand acest lucru, maine sunt calcati in picioare de un om aiurit care se concentreaza la panourile cu reclame calcand in cel mai mare rahat. Atunci oamenii branturi la randul lor incep sa calce in picioare alti oameni branturi.

Oamenii avari intotdeauna isi vor cumpara incaltaminte cu un numar mai pare cu gandul ca pana la anul vor mai creste sau se vor ingrasa. Oamenii avari vor calca in picioare doua randuri de oameni branturi.

Duminica seamana cu un joc. Gen ruleta ruseasca.

Daca vreodata o sa-mi treaca prin minte sa ma sinucid o sa o fac duminica. Duminica e plictisitoare. Nu e ca vineri care seamana cu un scolar aruncandu-si ghiozdanul in mijlocul patului batand mingia prin curtea blocului pana se lasa seara. Un scolar care are ore dimineata. Intorcandu-ma la ziua de azi, duminica, am ramas singur acasa si nu am chef sa ies afara. Asa ca mi-am cumparat o sticla de vin, mai am pe fundul sticlei de J&B o gura sau poate doua, sticla o voi pastra poate plec in Argentina, tigari sunt din belsug asa ca o sa petrec timp cu mine. O sa ma rasfat, o sa am grija de mine, o sa ma redescopar. Ce bine suna.